doar străini ...
suntem doi străini, tu și eu,pe care
ne-a despărțit strălucirea pietrelor ude cu
iarbă.
când tu ai plecat cu altul iar eu am
uitat de tine,
îngerii de dragoste nu au mai trimis
săgeți
către noi...
în timp ce noi am fost departe de
aproape,
eu am păstrat secretul amar și gelos,
am aruncat cu cantece în flori
și i-am făcut curte primăverii
m-am jucat prin părul ei de
miresme
cu invidie pe strălucirea lor,
am dezmierdat trupul
ei obraznic
și i-am sărută ușor frumusețea
născută în păcat.
m-am dus apoi, pe un drum îngust,
fugind de iluzii false și răsărituri frumoase,
și ți-am găsit amintirea pârlită de dragoste,
cu praf delicat de vise în păr
rătăcind despletită printre remușcări,
păcat, am să te pun unde ți-e locul.
pe raftul de uitare.



"departe de aproape..."
RăspundețiȘtergereBine te-am regasit, Liv.