doar străini ...

                                         

suntem doi străini, tu și eu,pe care

ne-a despărțit strălucirea pietrelor ude cu iarbă.

când tu ai plecat cu altul iar eu am uitat de tine,

îngerii de dragoste nu au mai trimis săgeți

către noi...

în timp ce noi am fost departe de aproape,

eu am păstrat secretul amar și gelos,

am aruncat cu cantece  în flori

și i-am făcut curte primăverii

m-am jucat prin părul ei de miresme

cu invidie pe strălucirea lor,

am dezmierdat trupul ei obraznic

și i-am sărută ușor frumusețea

născută în păcat.

m-am dus apoi, pe un drum îngust,

fugind de iluzii false și răsărituri frumoase,

și ți-am găsit amintirea pârlită de dragoste,

cu praf delicat de vise în păr

rătăcind despletită printre remușcări,

păcat, am să te pun unde ți-e locul. pe raftul de uitare.