Toamna îngerii se ascund în ploaie....

Pentru că noaptea mor iubirile,

am desenat pe cer o noapte

și am scris cu tăcerea pe nesfârșite rânduri...

am sărutat mirosul părului tău ,

m-am jucat cu toamna ce plângea pe ramuri

și, rugându-mă pentru noi,

ți-am înapoiat colierul de stele căzătoare

îngălbenite de albul mestecenilor...

lacrimile tale zgârcite

le-am șters cu batista tăcută a lui noiembrie

convingându-mă încă o dată

că sentimentele sunt ploi plângând în liniștea sufletului ...