am fost

                                                                      

am fost în brațele tale

și am aprins nisip și pietre,

am fost ciudat plângându-ți pe față

departe de blestemul secretului nostru

acolo, sub luna obosită.

dau vina pe valuri cu spumă albă

pe ochii tăi verzi ca marea,

pe strălucirile de nisip de peste timp

și pe gelozia omului ce  neiertător

privește  miracolul de zi cu zi

gânduri confuze aplecate peste lună

alerga mai repede târziu în noapte

și, nebun de durere îmbrățișez

bucuria mută a inimii...

răgușită de melodia șoaptelor tale...

am fost îndrăgostit de tine.