adorm în brațele tale dulci

cu gulerul ridicat de la haină

sub ploaia de stelele ce nu văd în ceață,

am pornit în liniște, retras ca un hoț

pe străzile liniștite ale sufletului meu

în dorința de a învăța să zâmbesc ca și tine.

m-am întâlnit cu nopțile înnecate

în cupa mea de singurătate

și, ca să-mi treacă,

am desfăcut cufărul din lemn de balsa

în care am strâns șoaptele de dragoste.

într-o prindere de durere

m-am jucat cu zambetul tău ondulat

și mână în mână cu visul în care trăiesc

m-am întors gol de la tine,

sătul de lacrimi de sare.

nu-mi mai doresc decât

să adorm în brațele tale dulci ...