Departe de aproape ...

Uneori, mă rog pentru noi

și-mi fac griji răzlețe,

dar știu că toamnă liniștită este o parte a inimii...

Poate dragostea nu ne cunoaște

și te sărut până la lacrimi
când tristețea devine tăcută și nu îndrăznește să respire.

În dimineți cu gânduri,

zile goale îmi rup sufletul

și-ți cer să mă ierți pentru lacrimile mele de ploaie.

Gradinile din sufletul meu

sunt lecții amare de umilință irevocabilă

ce plâng cu picături de inimă.

Când noaptea este plină de culorile stelelor,

ating tandru durerea ta

și îmi înfășor tristețea în greșeli și păcate.

Pentru că iubirea îndură și iartă totul,

am adus umbra ta în umbra mea

și am constatat că este frumoasă ca și tine.

Omul are nevoie de un alt om,
pentru a bea cu el cafeaua amară

negociată cu vise, în tăcerea unui gând.