vreau să te regăsesc ....

                                   

În toamna ce se apropie de la apus,

vreau să te regăsesc

într-un strop de ploaie plictisitoare,

născută dintr-un curcubeu de lumină albă

uns cu buzele tale roșii...

Fără să vreau, astăzi,

mi-am îmbrăcat sufletul cu subtil

și mă întorc iar la tine,

să caut odihna în lacurile de munte

ale ochilor tăi

Într-un colț de fereastră,

privesc prin întunericul stelelor

răsfoind amintiri ascunse

în spatele unui nor de lună,

obosit de vântul zilei.

Îmi amintesc și acum

mirosul de ceară, tămâie și rugăciune

al sânilor tăi

care îmi atingea buzele

ca niște aripi de fluturi stacojii.

Cearceaful albastru de apă rece,

respirând cu gânduri pline,

păstrează neschimbat 

parfumul de tine si de noi

ca un val de aromă cu zâmbet de mac.

În ramuri de tristețe oarbă,

te ating și te gust cu lacrimi plânse,

ca pe o umbră colorată

în clepsidra nemiloasă a timpului

așteptând să te regăsesc....