îmi pare rău că ...

·      

îmi pare rău că ...
sunt freamătul nedesluşit
în care amintirile
desprinse din zări pierdute      
lovesc generos, fără milă,
presărând rouă de argint
peste clipele fericite
și dispreț amar
peste dureri.

îmi pare rău că ...
sunt veșmântul,
de zâmbet și tristețe
ce-a acoperit in avans nefericirile,
cu coșuri de flori
mirosind confuz a tămâie,
pe care l-am lepădat
ca un dar
la picioarle destinului.

îmi pare rău că ...
sunt cuvântul nespus
în secunda când fugeam de iubire
și mă abandonam în visuri
de teama lacrimilor
pe care urma să le vărs,
fiindcă nu puteam sa zbor
cu aripile rupte
de șoapta timidă a cuvintelor tale.

îmi pare rău că ...
sunt anotimpul care-a dispărut
din calnedarul vieții,
-de prea multa dezamăgire
și singuratate din jurul meu-,
încă rătăcind în întuneric,
cu gândul
să absoarb prin tăcere
putere de a ierta, de a iubi.

în schimb, nu-mi pare rău
că te-am întânlit.