Oare când voi înceta să visez?
fă-te comod …sub soare
și pe nisipuri de timp,
deschide-mi cerul inimii tale
cu o bucurie fără sfârșit.
ai observat că dragostea mea
a căzut în albăstrele?
privește în adâncuri, acolo,
unde numai tu poți să te
uiți...
și spune-mi
- oare când voi înceta să
visez?
voi asculta sfatul tău de
toamnă,
așteptând sfios la ferestre
de la asfințit până în zor.
orice m-ai sfătui,
nu voi renunța
să mă îndrăgostesc de bucați de cer.
păsuiește-mă…




Fericit acel suflet pentru care scrii! :) Duminică superba să ai mon ami!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Mar! Esti printre putii ce vad dincolo de zari....
ȘtergereOare ce am face fara vise? O toamna frumoasa ca versurile tale, Liv.
RăspundețiȘtergere