ascultă-mă

un fir de gând nerostit

poate să doboare depărtarea

de care ne temem

când fugim de iubire,

atunci când zile se desprind

din șoaptele cuvintelor timide

și așteptările din noi

sunt în măsură să depășească norii de pe cer.

un zâmbet,

ce se topește ușor pe buze,

poate fi podul

peste abisul de umbre,        

rătăcite din trecut,

care arde sentimentele

ce stau la fereastră

în întunericul rece al casei.

  

un strop de ploaie,

din norul de iubire ceață

poate să sărute-n grabă buzele-ţi flămânde,

chiar dacă

o lacrimă va fi aproape

de soarele ce va străluci pentru tine

peste sufletul ce doare
confuz de atâta alinare

ascultă-mă și crede …