Tot mai caut în zori…

         - nelegiuitule........nesimțitule.......dispari din fața mea..să nu te mai văd...să pleci din viața mea...definitiv....pleacă, pleacă, pleaaaaaacă...

        Îmi răsună și acum în minte aceste cuvinte spuse de Cleo, prietena sau mai bine zis fosta mea prietenă.

      Ne-am certat tare urât din cauza unui SMS găsit în telefonul meu. Nu m-a deranjat acest motiv al ei ci faptul că mi-a umblat în telefon fără știrea mea.

     Discuția a fost scurtă și aprinsă.

    Mi-am îndesat la întâmplare, într-o geantă de voiaj,  câteva lucruri de strictă necesitate, am luat cam jumătate din banii pe care-i țineam la comun într-o cutie, și, fără să o salut, dar spunându-i printre dinți că o să regrete acest lucru, am părăsit apartamentul ei pe care îl împărțisem cu bune și rele, timp de doi ani.

       - la gară, poruncii șoferului de taxi ce oprise prompt la semnalul meu energic, în timp ce mă urcam în mașină. 

     Ajuns la destinație, am plătit șoferului și cu pași hotărâți am pornit spre barul gării, unde am ras în scurt, 1oo de vodcă și mi-am cumpărat un pachet de țigări.

    Coada de la ghișeul de bilete mă scotea din sărite dar nu aveam ce face. După vreo opt minute , mă trezesc față în față cu  casiera, o blondă spălăcită dar cu o privire vioaie.

       - un bilet clasa doua la primul tren spre Baia Mare.. ..la cușetă vă rog.

       - 98 de lei...trenul sosește peste 17 minute la linia doi ...aveți cușeta 53, în vagonul patru, spuse casiera, și-mi întinse biletul.

      Am ieșit pe peron, nerăbdător să nu mai stau nicio clipă în acest oraș. Aerul rece al nopții mă lovi în față, făcându-mă să las deoparte gândurile ce nu-mi dădeau pace.

      - să nu te mai întorci niciodată, auzi? niciodată...... ești un neisprăvit...încă mă urmăreau aceste cuvinte grele...

     Luminița mică de la orizont se mărește din ce în ce mai mult, până ce silueta trenului oprește silențios în gară. Grăbit, caut vagonul indicat și urc nu înainte de a ajuta o doamnă în vârstă cu bagajele. Arăt biletul controlorului și cu o mișcare scurtă din cap , acesta spuse....

      - a treia cușetă din capătul celălalt al vagonului spre noi și perforă biletul cu zgomotul acela de clește, bine cunoscut din copilărie, când mă simțeam tare mare prezentând biletul la control.

Îmi ridic geanta de jos, și mă îndrept pe culoarul slab luminat, legănându-mă din cauza trenului pus în mișcare , spre locul indicat.

.............................................................................................................