ți-am desenat...
Acum, când noaptea a venit la oglindă și timpul a încetinit fulgii de zăpadă ce vor cădea pe mâini fierbinți, ți-am desenat portretul în vise uitate de vocea liniștită a sufletului meu. Buzele cu răspunsuri, ochii cu întrebări, sânii cu universurile lor singuratice și râsul cristalin, toate le-am pus unde le era locul. Doar o stea, ca o lacrimă, se mai agită într-un cer întunecat de inconstanța fericirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu