iertare rătacită la marginea lumii.....

 

      Cu un gest leneș iau și aprind a treia țigară în decurs de câteva minute. Pachetul de ţigări, aceiași marcă ce o prefer de ani de zile, stă aruncat neglijent pe măsuţa din fața fotoliului în care stau tolănit. De urât îi ține o sticlă de Hennessy cu licoarea în ea cam de trei degete și un pahar gros de cristal, special pentru băuturi fine. Mă simt ciudat, pierdut în neant, absent la tot ce este în jurul meu și toate astea numai din cauza ta. Liniştea apăsătoare ce plutește în aer amestecându-se cu ceaţa dulceagă a fumului de ţigară face parcă și mai mică încăperea. Ne-am certat iar. Se întâmplă tot mai des în ultima vreme. Nu știu cu adevărat cine este vinovat de toate astea și e neplăcut. Dar cel mai mult doare singurătatea din suflet… Întind mâna după pahar și cu o mișcare buscă din poignet, îi sorb lacom conținutul. Îmi place ce simt în gură, e o băutura tare al cărui gust aromat persistă mult după ce o înghiți. Nu fac bine că beau atât și mâine dimineață voi regreta excesul. Privesc în jur și ochii mi se opresc pe feresatra unde lumina slabă de afară precum o lampă oarbă, tulbură liniştea întunericului. Mă ridic și cu pași leneși înaintez într-acolo, pregătit să îmbrațișez umil răcoarea nopții. Ochi-mi scrutează atent depărtarea netedă ca o coală albă de hârtie, în căutarea iertării ce parcă e rătacită la marginea lumii.....

 

https://www.youtube.com/watch?v=5EHqpiw50j8&pbjreload=101