pași egali
Pași egali. Tu un pas, eu un pas, pășind în vârf de degete printre cioburi de tăcere ... încă unul și încă unul. E liniștitoare distanța între noi ... se pierde undeva între nori, așa că drumul e lung. Îmi vine să strig că nu e drept ... din toate colțurile memoriei țâșnesc amintiri care mă împiedică să fac asta. Știu că la un moment dat, unul dintre noi, obosit sau plictisit, va face pași mai puțini. Încep apoi gândurile colțuroase, cuvinte ce vor denatura tandrețea iar umbrela neâncrederii se va deschide și ea. Ochii nu vor mai culege frumusețea celuilalt și vor urma pași împiedicați. De aceste clipe mi-e teamă și ce îmi doresc cel mai mult, este ca pașii amândurora să fie egali. Da, pasi egali.
Comentarii
Trimiteți un comentariu