ninsori de fluturi

când  zorii zilei, dantelă albastră,

presară picături de ploaie peste noua zi,

mi-am lăsat sufletul să plece singur,

acolo unde visele nu se mai întorc

și stelele nevinovate

sunt triste ca  serile de toamnă.

obosit de dor,

deschid fereastra ochilor

și privesc în oglinda care minte,

la viața cea cu aripi de dragoste 

ce își plânge neputința 

prinlacrimile Iubirii. 

vino în visele visurilor mele

să-ți spun ce se va întâmpla mâine.

fii zăpada mea în culori de primavară,

atinge-mă, sărută-mă cu ele

căci în tăcerea fermecată a  zorilor
va ninge cu ninsori de fluturi...