Sunt un om fără vârstă

                                                      

timid ca un hoț, te-aș fi urmat desculț în împărăția ta fără frontiere,

foc curcubeu aș fi aprins din inima vreascuri, cu bulgări de zăpadă gri,

m-aș fi așezat neinvitat sub un copac salcâm, pe foi de mătase șifonate,

ți-aș fi spus dulce și sufocant că fericirea mea e în mâinile tale

și așteaptă dureros să poți face cu ea ce vrei.

nori cenușii atârnați ca un dig de note false,

ar fi traversat fără concesii orașul cu poduri triste,

așteptând să bată vântul peste ultimele lacrimi de chihlimbar,

ca să poată stinge flacara bucuriei mele în roua  de soare.

dar...

m-am trezit pe petale de floare, plângând zi tristă de vise și rugăciuni

în focul care a declanșat între sloiuri de gheață viscol furios,

căutând în valurile anilor următori pe cineva care să-mi citească fericirea amară.

vreau să fiu o fantomă, care, umilă la atingerea femeii virgine,

se grăbește să iubească ca un romantic sumbru....