Lacrimi trădătoare
Lacrimi trădătoare
Odată, când ploua pe latul lumii,
peste gândurile vechi si uzate
cu zvâcniri de teamă și ramuri orfane,
buzele tale sărutau printre norii de cenușă
chipuri ascunse în caietul meu de
poezii ilegale
iar mâinile mele se jucau într-un vis
de dorinţe absurde și muzici
colorate.
Lacrimi trădătoare
săpau crud,
ca o hărțuială sentimentală
în freamătul vântului
ce purta promisiunile noastre,
stârnind durere și neputință
peste visele vindecate de neimplinire.
Tandrețea ploii stinghere
șoptind petale crude de îndoială,
încerca să te aducă din nou în inima
mea
dar locul tău nu mai era acolo
fiindcă mi-ai udat visele
cu amintiri interzise,
și le-ai spălat în cupa de cristal a
uitării.
Dragostea nu s ar simti niciodată bine in cupa de cristal a uitării! Ea nu stie să uite!
RăspundețiȘtergere