Lacrimi trădătoare

Lacrimi trădătoare

                                       

Odată, când ploua pe latul lumii,

peste gândurile vechi si uzate

cu zvâcniri de teamă și ramuri orfane,

buzele tale sărutau printre norii de cenușă

chipuri ascunse în caietul meu de poezii ilegale

iar mâinile mele se jucau într-un vis

de dorinţe absurde și muzici colorate.

Lacrimi trădătoare

săpau crud,

ca o hărțuială sentimentală

în freamătul vântului

ce purta promisiunile noastre,

stârnind durere și neputință

peste visele vindecate de neimplinire.

Tandrețea ploii stinghere

șoptind petale crude de îndoială,

încerca să te aducă din nou în inima mea

dar locul tău nu mai era acolo

fiindcă mi-ai udat visele

cu amintiri interzise,

și le-ai spălat în cupa de cristal a uitării.