apus sculptat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Într-o oglindă nemișcată de realitate, am decis să păstrez contururile visurilor și cuvintele mele scrise cu litere. Am vrut să păstrez și păsări și stele și iarbă și puțină mare dar nu mai era loc. Așa că am ales un apus sculptat în trei ferestre, cu obloanele deschise, în care să încapă muzica, roua, un crin alb, câteva riduri de pe frunte, cerul în care îl văd pe Dumnezeu, tăcerea, un fluture leneș, o briză roz si bineânțeles, TU. Când s-a umplut și am făcut inventarul, am văzut că lipsea ceva, ceva important, sufletul meu plin de emoție. Și fiindcă nu m-am îndurat să renunț la ceva, am rămas pe dinafară, în ploaia liniștită a unor lacrimi de diamant. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 https://www.youtube.com/watch?v=51JPfYAJyh4