Aeroportul (3)

 

Colegul meu de seviciu, un ardelean getbeget de prin zona Alba Iuliei chiar avea un fizic impresionant la cei 195 cm înălțime și cu un spate de ruygbist ce-mi întrecea în lățime frigiderul.

Veniți amândoi prin transfer, ne încadraserăm la firmă cam în aceiași perioadă.

Noi veniți și de aceiași vârstă, cu pasiune pentru fotbal și cu aceiași echipă admirată -FCSB- ne-am împrietenit repede și ne înțelegem de minune chiar dacă au trecut șapte ani de când ne cunoaștem.

Divorțat și el pentru că i-a fugit nevasta cu un om de afaceri mărunt care probabil îi oferea material mai mult, a venit în București să uite de rușinea pățită.

În ciuda staturii e un om bun, calm și judecat în toate momentele, sfătos și cu drag de animale dar cu un mare regret, acela că nu a avut copii.

A, am uitat să mai spun că este un bucătar excelent care gătește orice, mai mult după ureche decât după carte și nu e preparat căruia să-i găsești cusur chiar de-l gătește pentru prima dată.

Sunt bucuros pentru prietenia lui și-l consider un dar de la Dumnezeu.

- dacă mai întârziai zece minute mă găseai cu masa pusă, doar să mâncăm dar dacă ai venit mai devreme, ghinion, vorba cuiva, termină tu ce mai e de făcut cât bag eu sticlele astea la rece

- hai hai „floare de tei„ , pleacă de acolo că nu te pricepi la nimic, și pregătește-te de povestit că sigur ai multe

- dar mai înainte de asta, pune un păhăruț din pălinca aia de la mine dacă mai ai cumva

Zămbind la auzul cuvântului păhăruț, căci știam că era un pahar obișnuit de simplu, adus de el, care lua nici mai mult nici mai puțin de 100 ml și pe care îl sorbea dintr-o singură înghițitură, am plecat imediat să execut porunca împărătească.

- gata, domnul e servit spusei eu punându-i pe masă pahăruțul plin și lângă el sticla cu pălincă.

- măi „floare de tei„ ce te-am învățat io că trebuie să faci când te apuci de beut?

Îmi spunea așa încă de la începutul prieteniei noastre când la o băută, amândoi eram bine spălați pe dinți tot cu pălincă și când și-a confesat parte din viață, mi-a spus că unul din motivele pentru care mă place este că miros a floare de tei și lui îi place acest miros.

- mi-ai spus că înainte de a mă apuca de beut să beau un pahar sau o cană cu apă ca să nu am probleme

- corect dar de nu-ți place învățătura mea, pentru mine îi musai să faci asta, înțeles-ai?

Nu apucă să termine ce avea de spus că imediat apăru și paharul cu apă, fapt ce-l bucură nespus.

- dară eu cu cine dau noroc că văd că nu ți-ai pus nimic în față

- uite, îmi pun și eu un pahar dar cu vișinată că de asta am băut până sa sosești tu

- fie și lovind cu fundul paharului de masă zise un Doamne ajută și-i făcu dispărut conținutul într-o clipă.

- gata, nu mai zic nimic, mă apuc de treabă iară tu, oprește teveul, umple păharele, șezi frumușel aici pe scaun și dă drumul la poveste

Am început cu povestitul de vineri, de când am plecat la Praga, atent să nu scap niciun amănunt.

Pătru își vedea de treaba lui și parcă nu era atent la nimic din jur.

Din când în când auzeam câte un bravo băi copile și asta îmi confirma că era prezent la povestea mea și uneori, când considera el, aprecia ce făcusem.

- bine băi artistule dară ceva legume n-ai luat, din ce facem salata?

- n-am luat dar am în frigider un borcan de castraveți murați … faci salată din ei

- bine, gată acum cu povestea și hai să așezăm masa ca să mâncâm și vorbim apoi

Nemâncați de dimineață ne-am pus farfuriile în față și nu am mai scos niciunul nici un cuvânt până nu am început să râdem unul de altul când ne priveam întingând și ștergând farfuriile cu dumicați de paine.

Atât de foame ne-a fost încât n-am băut niciun strop de lichid până n-am lins amândoi farfuriile.

- merge o cafă așa că în timp ce eu o pregătesc, tu strânge masa, spală vasele și scoate vinul ăla că mi s-o făcut sete zise Pătru, după care își făcu o cruce mulțumind Domnului pentru masă.

Zis și făcut și fiecare se apucă de treaba lui.

- la vin n-ar merge și niște floricele?

- mai întrebi? aprobă Pătru

- am cu sare și cu unt, de care vrei?

- din amândouă ... le faci și le amestecăm

Și cafeaua și floricelele sunt gata, vinul e turnat în pahare așa că, să continuăm.

Cu burțile pline dar însetați ne așezăm comod la masă sorbind vinul rece care parcă era tot ce lipsea după friptura gustoasă îngurgitată.

Eu povesteam de zor iar Pătru, cu ochii închiși, lăsat pe spătarul scaunului și cu picioarele unul peste celălalt întinse pe alt scaun, părea că doarme dar nu era așa.

- scoate și sticla cealaltă că s-o răcit destul

- mănânci alune sau fistic, desfac pungile?

- nu, las` pe altă dată.

Deschisă fiind sticla, am pus în pahare, am ciocnit și am băut amândoi până la fund, semn că setea nu trecuse apoi am reluat povestirea de acolo de unde rămăsesem.

Povesteam cu drag retrăind acele momente.

Atenția lui Pătru a crescut când am început să povestesc despre bagaje și ce a urmat după.

- și asta a fost tot, nimic în plus sau în minus

- interesant, îmi place cum te-ai descurcat fu aprecierea lui Pătru ridicat deja în picioare, exact ca un artist adevărat

- ce mai bem ardelene că am terminat vinul ... trecem pe pălincă?

- ești bolund, pălincă după vin și ăla roșu?

- dar ce are?

- are și nu mai comenta în fața unui cunoscător ... gata pe azi, mergem la cășile noastre că-i de-ajuns și după două trei mișcări de gimnastică se îndreptă spre ușa de la intrare

- Pătrule, nu insist să mai stai dar îți mulțumesc pentru tot

- lasă lasă … pe mâine … noapte bună

- noapte bună și ție

Eram cu paharele în mână pregătit să le duc în bucătărie la spălat când liniștea fu întreruptă de semnalul soneriei.

Oare cine o fi la ora asta mă intrebam grăbit fiind să deschid ușa.

Mă uit pe vizor, întuneric ...soneria țârie din nou de data asta mai lung.

- doară nu te-ai culcat așa de repede?, se auzi glasul baritonal al musafirului ce abia plecase

- s-o stins lumina pe scară și nu știu de unde se aprinde ... abia am găsit soneria bâjbâind tot peretele

- ai uitat ceva, prietene sau ce? intră, hai înăuntru

- nu, nu mai intru și bătându-mă pe umăr îmi spuse

- bătrâne, nu te-am simțit de mult atât de emoționat și asta spune ceva

- te văd puțin schimbat ... dacă simți ce intuiesc io că e cu tine, apăi caută fătuca și Doamne ajută ... om vedea ce va fi

Ne-am strâns din nou mâinile, ne-am îmbrățișat frățește după care un noapte bună scurt și plecă hotărt.

Noaptea asta a trecut foarte greu din cauza multor gânduri și întrebări.

Alarma telefonului căzu ca un ciocan peste o tablă imensă tulburând brusc dulceața somnului.

Bruscat de câteva ori, telefonul nu voia parcă să se oprească din zbârnâit și continua enervant jocul pe noptieră.

Somnoroasă, mâna bâjbâi cu greu butonul de oprire și reuși într-un final să stopeze zgomotul.

Colegul meu de seviciu, un ardelean getbeget de prin zona Alba Iuliei chiar avea un fizic impresionant la cei 195 cm înălțime și cu un spate de ruygbist ce-mi întrecea în lățime frigiderul.

Veniți amândoi prin transfer, ne încadraserăm la firmă cam în aceiași perioadă.

Noi veniți și de aceiași vârstă, cu pasiune pentru fotbal și cu aceiași echipă admirată -FCSB- ne-am împrietenit repede și ne înțelegem de minune chiar dacă au trecut șapte ani de când ne cunoaștem.

Divorțat și el pentru că i-a fugit nevasta cu un om de afaceri mărunt care probabil îi oferea material mai mult, a venit în București să uite de rușinea pățită.

În ciuda staturii e un om bun, calm și judecat în toate momentele, sfătos și cu drag de animale dar cu un mare regret, acela că nu a avut copii.

A, am uitat să mai spun că este un bucătar excelent care gătește orice, mai mult după ureche decât după carte și nu e preparat căruia să-i găsești cusur chiar de-l gătește pentru prima dată.

Sunt bucuros pentru prietenia lui și-l consider un dar de la Dumnezeu.

- dacă mai întârziai zece minute mă găseai cu masa pusă, doar să mâncăm dar dacă ai venit mai devreme, ghinion, vorba cuiva, termină tu ce mai e de făcut cât bag eu sticlele astea la rece

- hai hai, pleacă de acolo că nu te pricepi la nimic, „floare de tei„ și pregătește-te de povestit că sigur ai multe

- dar mai înainte de asta, pune un păhăruț din pălinca aia de la mine dacă mai ai cumva

Zămbind la auzul cuvântului păhăruț, căci știam că era un pahar obișnuit de simplu, adus de el, care lua nici mai mult nici mai puțin de 100 ml și pe care îl sorbea dintr-o singură înghițitură, am plecat imediat să execut porunca împărătească.

- gata, domnul e servit spusei eu punându-i pe masă pahăruțul plin și lângă el sticla cu pălincă.

- măi „floare de tei„ ce te-am învățat io că trebuie să faci când te apuci de beut?

Îmi spunea așa încă de la începutul prieteniei noastre când la o băută, amândoi eram bine spălați pe dinți tot cu pălincă și când și-a confesat parte din viață, mi-a spus că unul din motivele pentru care mă place este că miros a floare de tei și lui îi place acest miros.

- mi-ai spus că înainte de a mă apuca de beut să beau un pahar sau o cană cu apă ca să nu am probleme

- corect dar de nu-ți place învățătura mea, pentru mine îi musai să faci asta, înțeles-ai?

Nu apucă să termine ce avea de spus că imediat apăru și paharul cu apă, fapt ce-l bucură nespus.

- dară eu cu cine dau noroc că văd că nu ți-ai pus nimic în față

- uite, îmi pun și eu un pahar dar cu vișinată că de asta am băut până sa sosești tu

- fie și lovind cu fundul paharului de masă zise un Doamne ajută și-i făcu dispărut conținutul într-o clipă.

- gata, nu mai zic nimic, mă apuc de treabă iară tu, oprește teveul, umple păharele, șezi frumușel aici pe scaun și dă drumul la poveste

Am început cu povestitul de vineri, de când am plecat la Praga, atent să nu scap niciun amănunt.

Pătru își vedea de treaba lui și parcă nu era atent la nimic din jur.

Din când în când auzeam câte un bravo băi copile și asta îmi confirma că era prezent la povestea mea și uneori, când considera el, aprecia ce făcusem.

- bine băi artistule dară ceva legume n-ai luat, din ce facem salata?

- n-am luat dar am în frigider un borcan de castraveți murați … faci salată din ei

- bine, gată acum cu povestea și hai să așezăm masa ca să mâncâm și vorbim apoi

Nemâncați de dimineață ne-am pus farfuriile în față și nu am mai scos niciunul nici un cuvânt până nu am început să râdem unul de altul când ne priveam întingând și ștergând farfuriile cu dumicați de paine.

Atât de foame ne-a fost încât n-am băut niciun strop de lichid până n-am lins amândoi farfuriile.

- merge o cafă așa că în timp ce eu o pregătesc, tu strânge masa, spală vasele și scoate vinul ăla că mi s-o făcut sete zise Pătru, după care își făcu o cruce mulțumind Domnului pentru masă.

Zis și făcut și fiecare se apucă de treaba lui.

- la vin n-ar merge și niște floricele?

- mai întrebi? aprobă Pătru

- am cu sare și cu unt, de care vrei?

- din amândouă ... le faci și le amestecăm

Și cafeaua și floricelele sunt gata, vinul e turnat în pahare așa că, să continuăm.

Cu burțile pline dar însetați ne așezăm comod la masă sorbind vinul rece care parcă era tot ce lipsea după friptura gustoasă îngurgitată.

Eu povesteam de zor iar Pătru, cu ochii închiși, lăsat pe spătarul scaunului și cu picioarele unul peste celălalt întinse pe alt scaun, părea că doarme dar nu era așa.

- scoate și sticla cealaltă că s-o răcit destul

- mănânci alune sau fistic, desfac pungile?

- nu, las` pe altă dată.

Deschisă fiind sticla, am pus în pahare, am ciocnit și am băut amândoi până la fund, semn că setea nu trecuse apoi am reluat povestirea de acolo de unde rămăsesem.

Povesteam cu drag retrăind acele momente.

Atenția lui Pătru a crescut când am început să povestesc despre bagaje și ce a urmat după.

- și asta a fost tot, nimic în plus sau în minus

- interesant, îmi place cum te-ai descurcat fu aprecierea lui Pătru ridicat deja în picioare, exact ca un artist adevărat

- ce mai bem ardelene că am terminat vinul ... trecem pe pălincă?

- ești bolund, pălincă după vin și ăla roșu?

- dar ce are?

- are și nu mai comenta în fața unui cunoscător ... gata pe azi, mergem la cășile noastre că-i de-ajuns și după două trei mișcări de gimnastică se îndreptă spre ușa de la intrare

- Pătrule, nu insist să mai stai dar îți mulțumesc pentru tot

- lasă lasă … pe mâine … noapte bună

- noapte bună și ție

Eram cu paharele în mână pregătit să le duc în bucătărie la spălat când liniștea fu întreruptă de semnalul soneriei.

Oare cine o fi la ora asta mă intrebam grăbit fiind să deschid ușa.

Mă uit pe vizor, întuneric ...soneria țârie din nou de data asta mai lung.

- doară nu te-ai culcat așa de repede?, se auzi glasul baritonal al musafirului ce abia plecase

- s-o stins lumina pe scară și nu știu de unde se aprinde ... abia am găsit soneria bâjbâind tot peretele

- ai uitat ceva, prietene sau ce? intră, hai înăuntru

- nu, nu mai intru și bătându-mă pe umăr îmi spuse

- bătrâne, nu te-am simțit de mult atât de emoționat și asta spune ceva

- te văd puțin schimbat ... dacă simți ce intuiesc io că e cu tine, apăi caută fătuca și Doamne ajută ... om vedea ce va fi

Ne-am strâns din nou mâinile, ne-am îmbrățișat frățește după care un noapte bună scurt și plecă hotărt.

Noaptea asta a trecut foarte greu din cauza multor gânduri și întrebări.

Alarma telefonului căzu ca un ciocan peste o tablă imensă tulburând brusc dulceața somnului.

Bruscat de câteva ori, telefonul nu voia parcă să se oprească din zbârnâit și continua enervant jocul pe noptieră.

Somnoroasă, mâna bâjbâi cu greu butonul de oprire și reuși într-un final să stopeze zgomotul.

Deși dormisem mai mult decât noaptea trecută mă simțeam obosit și aș fi vrut să nu mă dau jos din pat dar știam ca dacă nu fac asta imediat voi adormi la loc până mă voi trezi cu Pătru la ușă.

Telefonul acestuia m-a găsit când îmi trăgeam pantalonii pe mine semn că trebuia să mă grăbesc ca omul să nu mă aștepte în stradă cu motorul pornit.

- servus bătrâne, cum ai dormit? mă întâmpină amicul meu de cum am intrat în mașină și-mi întinse un pahar din care mai ieșeau aburi frumos mirositori de cafea

- dacă m-ai întâmpinat cu cafea înseamnă că știi și apoi se așternu tăcerea până la birou.

Nu știu de ce dar ziua de lucru a trecut extrem de greu, tot timpul având senzația că nu se va mai termina.

Drumul de întoarcere a fost la fel de tăcut ca și la venire, de fapt ca întreaga zi.

Am apreciat strădania lui Pătru de a-mi respecta tăcerea și de a mă lăsa să mă împac în liniște cu gândurile mele.

- mulțumesc pentru înțelegere și pentru drum și pentru cafeaua de dimineață

- șezi blând, Vladule că nu-i bai

- am o rugăminte la tine dar nu știu cum să-ți spun ...

- știu Vladule, pentru ziua de mâine ... ora 9 ... știu ... nu-ți face probleme, te acopăr io și dacă-i ceva urgent, te sun ... ai grijă să meargă totul bine, da?

Plecă fără să am timp să-i răspund și fără să-mi vadă mirarea de pe față.

Este a nu știu câta oară când mă uimește omul ăsta și mă face să-l îndrăgesc și mai mult.

Am mâncat de seară și apoi m-am retras în dormitor pentru a cugeta asupra zilei de mâine.

Primul lucru făcut a fost să setez alarma telefonului pentru ora șase.

Întins pe pat, cu mâinile sub cap și cu ochii parcă lipiți de tavan am început să concep un mic plan pentru mâine.

Nu știu ce am gândit și nici când m-a luat somnul, dar cert este că m-am trezit cu câteva minute înainte de ora fixată speriat că nu am auzit alarma și că am întârziat.

Dumirit de situația reală am intrat rapid la duș apoi m-am bărbierit și preț de câteva minute bune m-am lăsat biruit de plăcerea de a savura o cafea fierbinte, tare și fără zahăr.

Cerul întunecat de afară și informațiile meto de la tv m-au lămurit că va fi o zi rece, cu posibile averse de ploaie.

Am decis că un sacou gri, o cămașă bleu-jandarm și blugii mei bleumarin ar fi varianta potrivită pentru evenimentul la care urma să particip.

Fierul de călcat cu care eram cunoștințe vechi m-a ajutat ca totul să arate aproape foarte bine.

Ultimile retușuri în oglinda de la baie și sunt gata de plecare.

Ies, încui ușa și cobor câteva trepte după care mă întorc în fugă, deschid și mă opresc în baie fiindcă uitasem să mă parfumez.

Întoarcerea din drum înseamnă ghinion, dar nu am astfel de superstiții.

Black Opium, sticluța mea cu parfum mă aștepta tristă că nu o băgasem în seamă.

Și iată-mă în mașină îndreptându-mă spre gara de nord înțepat de gândul că nu voi găsi repede loc de parcare.

Am găsit și loc de parcare bun și mai aveam la dispoziție cam jumătate de oră.

Toate au mers din plin dar acum stăteam în dubiu dacă să cumpăr flori sau nu.

M-am hotărât să iau un trandafir, doar un singur fir, nu mai mult.

Neștiind ce preferințe are, am optat pentru unul galben, un boboc semidesfăcut.

Aproape de ora de începere, cuprins de emoții intense, mă găseam în interiorul galeriei amestecat printre invitați, prieteni și curioși căutând din priviri o ființă pentru care îmi bătea cu putere inima în piept.

Sala avea o suprafață cam de 100 - 120 mp cu o adâncime de vreo 8 m.

Pereții interiori, de la podea până în tavan sunt brăzdați din doi în doi metri de coloane false cu dimensiuni aproximative de 0,50 m la fațadă și 0,10 m lateral.

Întervalul dintre coloane e folosit cu precădere pentru expunerea tablourilor.

Tavanul și coloanele sunt vopsite cu un lavabil gri deschis iar pereții cu alb mat.

Cum intri, în partea stângă a sălii, aproape de perete erau așezate trei mese pe care parcă se odihneau în liniște, pentru momentele ce urmau, câteva zeci de cărți în compania unui microfon și a câtorva sticle cu apă plată.