Te las să dormi....

 

Întunericul nopții își răsucește clepsidra timpului înaintând încet dar sigur spre suspinul dimineții. Buzele delicate ale somnului parcă cerșesc iertare viselor precum cireșii soarelui de mai. Lumina lunii, ruptă-n două de o șipcă a jaluzelei, îți îmbrățișează chipul căzut pradă preț de un oftat prelung unui zâmbet rătăcit venit de nu știu unde. Ești frumoasă când zâmbești și plină de stele în priviri. Te las să dormi netulburată de vise și voi pleca să mă plimb pe străzile albastre ale cerului nopții...

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=TMP9e_kxubs&