Cu resturi de dor

Tăcută și risipind lumină,

dimineața ascunsă în spatele ferestrei

ucide visele uitate,

ce zac stinse, între perne.

Pierdut în iarba dezordonată a timpului,

cu aripile încuiate în gânduri triste

și cu sentimentele puse în lesă,

admir dansul de porțelan al norilor

În colțul meu de lume

stau de vorbă cu durerea din mine,

îmi aud lacrimile plânsului lăuntric

și mi-e dor de imposibil.

Literele ruginite, cu care îmi scriu tristețea

ating lipsa ta cu dorul de ieri

și tac amar, 

 

ca niste crengi ce se agață de frunze.

https://www.youtube.com/watch?v=NErTy9yW3Sg