Încercare ...


                                                                    
în mâinile amorțite ale timpului dus,
călare pe scena imensă a vieții,
am recunoscut bătrânul meu suflet
emoționat până la lacrimi.

la poarta nezăvorâtă a  privirilor triste,
o domnișoară cu stea în frunte
așteaptă tăcută un zâmbet înghțat
rupt din grădina cu candelabre a iubirii.

ți-am zărit fără să vreau, în fugă,
genunchiul ghemuit în gust de zmeură,
și mi-am amintit de geamătul singur
al grădinilor minunate ale tinereții.

bărbatul cu părul cărunt din mine,
ucis de trecerea roz pal a timpului,
încearcă, coplesit de amintiri cu miros de mere
să îngroape clipele urâte și imposibile.

încerc să deschidă din nou ușa fericirii,
departe de locurile cu lacrimi pe obraji
și, vreau să răstignesc în taină tinerețea,

să nu mai plece decât cu mine în paradis.

 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare