Lecție de colorat viața….

Este ora 5 și ceasul sună negru, prea negru parcă pentru o așa oră. Mă trezesc buimacă și încerc să ghicesc unde mă aflu. După ce mă dumiresc, nu schițez nici un gest fiindcă știu că peste o ora va suna și alarma de la telefon.      

Adorm la loc  și la ora menționată, la primul acord al melodiei de la telefon sunt deja cu mâna pe butonul de oprire, constatând că timpul a trecut foarte repede.

Mă ridic din pat și în drumul spre fereastră fac un popas curios în fața oglinzii pentru a inspecta schimbările petrecute de ieri până azi. Mulțumită de cum arăt, mă grăbesc la fereastră și după ce trag perdeaua turcoaz și deschid geamul, îmi agăț ochii de albastrul cerului căutând locul unde lăsasem azi noapte galbena lună. Nu-l găsesc și mă las păgubașă.

Inspirând aerul proaspăt, încerc să mă gândesc la ce aș vrea să mi se întâmple astăzi și nu părăsesc această stare decât atunci când lumina aurie a soarelui îmi inundă timid fața.

Înviorată de apa mai mult călâie a dușului, starea de bine ce o încerc, mă îndeamnă să mâzgălesc albul cețos format de aburi pe oglinda din baie. Mă copilăresc puțin desenând steluțe și floricele pe care le-aș vrea colorate în roșu și închei joaca scriind cu drag numele lui, al iubitului meu.

Mă tot gândesc la el și nu reușesc pentru a mia oară să înțeleg de ce din atâtea frumuseți din oraș m-a ales tocmai pe mine.

Fiindcă e timp destul până la ora de începere a programului, hotărăsc  să merg pe jos, pentru a-mi pune ordine în gânduri.

Pe stradă, oameni puțini și multă multă liniște. Frunzele copacilor freamătă verde sub adierea unei boare îndrăznețe pentru acea zi din calendarul lui iulie.

Mă simt bine și e de ajuns pentru mine......