dacă......

dacă gândurile ar fi aripi,
le-aș întinde peste visele pierdute
într-un dans nebun ce ne spune
că fericirea nu se cumpăra de la piață
și stelele reci de pe acoperiș
nu pot încălzi miraje ce foșnesc în vânt ...

dacă șoaptele ar fi vise
printre frunze de toamnă,
aș umple cutia de amintiri
cu pumni de fericire
care încă miros a “Te iubesc”
și a tristeți de toamnă.

dacă săruturile ar fi oarbe,
la fel ca și întunericul de tăcere,
aș deschide ochii
și stând sub un cer ploios,
cu un oftat prelung
aș culege flori sălbatice…

dacă mângâierile ar fi medicament,
ți-aș spune negreșit
că bărbații iubesc cu ochii și cu brațele
și că iubirea adevarată există,
în ceața luminată de umbre transparente,
dar nu căutăm noi prea bine

dacă așteptările ar fi simple ca buna ziua,
la intersecția a mii de drumuri
aș aprinde o lumânare în întuneric,
cerându-i trecutului să se dezbrace
de copleșitoarele amintiri,
și aș închide timiditatea în inimile noastre.