Zâmbetul frunzelor

Pe o bancă în parc, aşezat la marginea cuvintelor privesc tăcut fiecare literă neștiind ce caut. E început de toamnă și Soarele surâde cochet iar Vântul, parcă rușinat, stă ascuns pe undeva în umbra încă parfumată a copacilor. Zâmbetul frunzelor mai  picură cu frumuseţe în jur umplând privirea trecătorilor. Prin fața mea, un cuplu îndrăgosit trece agale. Paşii sfioși ai băiatului se potrivesc perfect cu cei tandri ai fetei.  Ploaie de petale curgând delicat se revarsă încet şi tăcut din privirile celor doi. Deasupra lor, cerul îi priveşte albastru, binecuvântând liniştea nesfârşită a iubirii. Îi las să-și trăiască emoțiile și revin la gândurile mele, gânduri plecate să pribegească prin colțurile buzunarelor pline cu amintiri.
 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=cpfRmjXyvAc