întreabă-mi sufletul
E târziu şi cred că lumea s-a culcat. În liniștea asta care zboară în jurul meu vreau să mă gândesc la tine. Cu pași timizi calc peste pânza amintirilor de ieri, atent să nu strivesc emoţiile inimii. Cufundat într-un balansoar ce scârție albastru, aştept cununa de zâmbet parfumat cu care mă întâmpini de fiecare dată. M-am obișnuit cu chipul tău curat ca o poezie și cu îmbrăţişarea ta ca o boare de zefir. Suntem singuri în marea nopții, eu aici iar tu, undeva, în șoapta unei stele. Ascult melodia noastră și dau frâu liber imginației. Nu spun mai multe dar dacă vrei să afli, întreabă-mi sufletul despre gustul iubirii....
Comentarii
Trimiteți un comentariu