Când Toamna își despletește părul
Când Toamna își despletește părul
o ploaie tăcută de frunze
plouă din ceruri peste doruri și suflete
potolind iubiri nenăscute încă sau trecute.
Când Toamna își despletește părul
mă reîndrăgostesc de tine
de buzele tremurânde ce sărută naiv
și de ochii tăi ce mângâie iubire.
Când Toamna își despletește părul
frunzele brodează amintiri oftate
pe palme ce nu-ți mai ating trupul
în îmbrățișări uitate.
Când Toamna își despletește părul
îmi tulbur liniștea gândurilor cu bătăile inimii,
privesc cerul și știu
că dincolo de nori e întotdeauna soarele.
Oare când își despletește Toamna, părul?
Comentarii
Trimiteți un comentariu