Cuvinte ce n-au nume

Din margini curate de nori

Ploaia își toarnă lacrimi pe fereastră

Timpul trăiește orb

Iar eu mă ascund în singurătate.

Soarele s-a închis în poeme imature

Părul tău ascunde strigătul sufletului

Culorile se topesc în tristețea zilei

Și întâlnirile promise se contramandează.

Învelit cu o oglindă de dragoste

Privesc crengi ce se agață de frunze

Și scriu asta cu voce tare

Pe zațul unei cești de aburi.

 https://www.youtube.com/watch?v=rRyHRkYYNNQ