Uneori, aflați în fața unor probleme delicate, vrem să ne asundem și fiindcă nu găsim altă cale, ne ascundem sufletul printre cioburi.
Facem asta din teamă că cineva ar putea să vadă tristețea din el și să-l rănească mai tare.
Alte ori, ne ascundem într-un vis tarziu din noapte, într-un puf de păpădie sau chiar într-un dor.
Când ne liniștim, si ne este mai bine, totul rămîne doar o șoaptă, o șoaptă neauzită....
😊 Te salut, mon ami!
RăspundețiȘtergereTe salut si eu, Mar!
Ștergere