Mă doare invizibil

 

                                                                                     

În depărtare,

pe alei decorate cu tristeți,

văd felinare ce sărută zăpada

iar umbrele lor, 

 

turnate în căldura ispitei

sunt viscole ce plutesc ca o pasăre

în iarna aceasta, 

 

cu frunze de sidef 

 

și miros de ger.

Eu, ancoră ruginită pe fund de mare,

lăsând îndrăzneala să zboare

peste orașul păsărilor,

am cules tandrețe pentru tine 

 

și, 

 

obosit de iarna cu țurțuri gustoși

încerc să desfac cătușele de gheață ale iubirii,

ce dor invizibil în tăceri de șeminee.