Ești foarte departe

Ești foarte departe

 

Imaginea vagă a sufletului meu chinuit,
ca o melancolie fermecătoare,
îți cuprinde umerii în întuneric,
cu un zâmbet de zori legănat  de primăvară,
șoptindu-ți cald - vino cu mine,
în noaptea aceasta vom vorbi!
Tu,  ca o poveste tristă și lungă,
ai apărut neinvitată  în visul meu,
iar eu, un înger obosit,
aruncat sub picioarele unei dimineți  blânde,
nu sunt de vina că  Dragostea e oarbă.

Cine ești tu și între noi ce este ?